De la insamantare la inflorire (VE – R1)

Umiditatea adecvata si temperatura solului (>10 grade Celsius), combinate cu adancimea adecvata de insamantare (3-5 cm), cei mai importanti factori cresterea rapida si uniforma a culturii.

In etapele initiale, cresterea plantelor este lenta si este localizata in principal in partea lor subterana. Plantele dezvolta un sistem solid si adanc, care le permite sa utilizeze apa si nutrientii in straturile mai adanci ale solului.

Dupa aparitia celei de-a 8a frunze, planta intra in faza de crestere vegetativa si produce o zona bogata de frunze. Palaria florii incepe sa se formeze in interiorul plantelor, si spatiile in care florile se vor forma treptat pe ea. Palaria devine vizibila dupa ce plantele au dezvoltat 14-16 frunze, in timp ce florile devin complet diferentiate si dezvoltate cu doua saptamani inainte de inflorire.

In faza de crestere rapida, plantele absorb cantitati mari de nutrienti si apa pentru a forma un sistem radacinos robust si un frunzis bogat, care ar trebui sa sprijine formarea palariei, inflorirea si umplerea semintelor in etapele ulterioare.

Rata de absorbtie a nutrientilor este scazuta pana la la aparitia celei de-a 4-a frunze, dar creste intre a 4a si a 8a frunza si este maximizata dupa a 8a frunza, pana la aparitia palariei.

Azotul (N) contribuie la dezvoltarea zonei cu frunze, imbunatateste fotosinteza si mareste diametrul inflorescentei precum si numarul de flori formate pe aceasta, sporind potentialul de productie.

Fosforul (P) stimuleaza cresterea sistemului radacinos si absorbtia nutrientilor si a apei. Acesta stimuleaza cresterea florilor, crescand astfel si nivelul productiei.

Potasiul (K) favorizeaza sprijinul mecanic al cadrului plantelor, stimuleaza cresterea radacinii si a frunzelor, imbunatateste fotosinteza, regleaza echilibrul apei plantelor si protejeaza culturile de boli si conditii meteorologice nefavorabile.

Referitor la elementele secundare, Sulful (S) joaca un rol important in utilizarea azotului si in dezvoltarea zonei cu frunze, in timp ce, in ceea ce priveste oligoelementele Borul (B) participa la cresterea tesutului tanar si sporeste productia si fertilitatea polenului.

De la aparitia palariei la incheierea procesului de inflorire (R1 – R6)

Aceasta este cea mai importanta etapa pentru dezvoltarea culturilor si pentru recolte. In primul rand, inflorescenta imatura apare in partea superioara a plantelor sub forma unui boboc mic inconjurat de un manunchi de frunze.

Plantele cresc in inaltime si continua sa produca frunze pana la inceputul infloririi si completeaza cresterea florilor care ajung la maturitatea reproductive si sunt gata de fertilizare.

Inflorirea incepe cu deschiderea petalelor galbene de la exterior, deplasandu-se gradual de la periferie catre centrul palariei florii, si se incheie in 5-8 zile prin ofilirea florilor de la exterior.

Pe parcursul acestei perioade, de la aparitia inflorescentei pana la terminarea infloririi, plantele au cerinte destul de ridicate in cee aceea ce priveste nutritia si conditiile de mediu. Absorb nutrientii din sol pentru a forma produse fotosintetice si, in acelasi timp, descompun o parte din substantele pe care le-au depozitat in frunze si tulpini pentru a le alimenta palaria.

Cantitati potrivite de nutrienti si apa precum si conditiile adecvate de mediu reprezinta o conditie necesara pentru o inflorire sanatoasa si o polenizare de succes, avand un efect determinant asupra produsului final.

Azotul (N) sporeste numarul de frunze si productia de produse fotosintetice si stimuleaza inflorirea si polenizarea.

Fosforul (P) sporeste numarul florilor, precum si fertilitatea acestora si furnizeaza plantei energia necesara pentru inflorire si polenizare, precum si elementele structurale pentru dezvoltarea ulterioara a semintelor.

Potasiul (K) este absorbit in cantitati mari si este depozitat in tesuturile plantelor, sporind productia si transferal substantelor fotosintetice catre palarie si flori.

Borul (B) creste productia si fertilitatea polenului, imbunatatind astfel inflorirea si fixarea fructelor.

De la incheierea procesului de inflorire la coacere (R6 – R9)

O data cu incheierea infloririi, incepe dezvoltarea productiei de seminte si ulei. Intr-o prima etapa, corpul semintelor incepe sa creasca si ajunge la dimensiunea finala la doua saptamani dupa inflorire.

Dezvoltarea embrionului de samanta incepe in a 8-azi dupa polenizare cu acumularea de apa, zaharuri si protein, urmate de formarea lipidelor intr-o etapa ulterioara, care determina concentratia uleiului din seminte.

La aproximativ o luna dupa inflorire, bracteele care inconjoara palaria devin fragile si din culoarea maro se schimba in verde, in timp ce baza palariei devine galbena. Aceste modificari indica o coacere naturala, in timpul careia se incheie umplerea semintelor si productia de ulei.

Greutatea uscata a semintelor, concentratia uleiului si apa acestora ating valoare maxima, si tot ce ramane este pentru umiditatea ridicata (> 30%) sa scada treptat, astfel incat sa poata fi recoltate o luna mai tarziu.

Pe parcursul intregii perioade de umplere a semintelor si a formarii de ulei, pentru a acoperi nevoile lor crescute, plantele transfera cantitati mari de substante depozitate in frunze catre semintele in crestere, continuand sa preia nutrienti din sol, in special azot si fosfor.

Mentinerea frunzisului intr-o stare sanatoasa, prezenta umiditatii si nutrentilor in sol, precum si temperatura adecvata joaca un rol important in obtinerea unor recolte ridicate de seminte si ulei.

Azotul (N) continua sa fie absorbit in culturile irigate. Aceasta contribuie la conservarea frunzelor si creste numarul si greutatea semintelor. In acest stadiu, disponibilitatea excesiva a azotului, are un efect negative asupra plantelor, reducand concentratia de ulei a semintelor si intarziind recolta.

Fosforul (P) care continua sa fie utilizat si Potasiul (K), pe care plantele l-au depozitat in etapele anterioare, au crescut dimensiunea si greutatea semintelor, si-au imbunatatit concentratia de ulei sidar si caracteristicile cantitative si calitative ale productiei.

• ● Alimentatia extinsa a plantei de floarea-soarelui pe o perioada lunga de timp cu azot cu eliberare lenta
• ● Nutritia integrala in functie de nevoile culturilor in fiecare etapa de dezvoltare
• ● Zone extinse de recolte si cresterea calitatii semintelor datorita aprovizionarii plantelor cu ambele forme de azot
• ● Azot garantat pentru culture pana in etapele finale ale umplerii semintelor, fara a se risca pierderi din cauza levigarii sau a evaporarii
• ● Nutritie integrala cu azot si sulf stabilizat, care mareste numarul, marimea si greutatea semintelor si concentratia lor de ulei
• ● Cresterea robusta a sistemului radacinos si o mai buna absorbtie a apei si a nutrientilor
• ● In culturile uscate, aceasta echilibreaza vegetatia prin prevenirea epuizarii apei din sol
• ● Solubilitatea ridicata a fosforului, de pana la 90% pentru nutritia culturilor in toate tipurile de sol
• ● Imbogatire suplimentara cu sulf pentru o mai buna utilizare a azotului, fosforului si a oligoelementelor